Hai în Grecia!

Ba nu, nu mai e o idee bună, de când Podul Prieteniei, dintre România şi Bulgaria, a intrat în reparaţii. O putem lua pe la mare, pe la Vama Veche, drum mai lung, mai greu şi, cu siguranţă, mai aglomerat, dar tot nu suntem liniştiţi că ajungem la destinaţie la timp, într-o vară în care şoselele noastre sunt pline de şantiere. Nici pe Valea Oltului nu se mai poate circula ziua. Aşadar, dacă avem de ajuns la Alba Iulia, la Cluj-Napoca, la Timişoara, la Deva, suntem datori cu o încercare grea.

Fie mergem pe la Craiova, fie folosim rute ocolitoare recomandate de autorităţi, pe la Braşov, de exemplu – adică pe Valea Prahovei –, autorităţi care au decis, nu ştiu exact de ce, să lucreze doar pe timpul zilei la tăierea copacilor din zonă, pentru a face loc viitorului şantier de autostradă, şi să lase maşinile să cirucule noaptea.

Din câte ştiu, de prin ţări din Vest de la care încercăm să luăm totdeauna lumină, se face exact pe dos: lucrările se fac noaptea, atunci când traficul e redus, iar ziua, când oamenii au de ajuns la muncă, la şcoli, la obligaţii de fiecare anotimp, se poate merge tot înainte, cu restricţii cât mai suportabile.

Dar să nu ne plângem exagerat. Totul e pentru binele nostru, pentru ca, în viitorul apropiat, România să mai rezolve din problema lipsei autostrăzilor pe unele rute atât de pline de camioane, tir-uri şi maşini de familie, la orice sfârşit de săptămână sau de amiază. Se pare că s-a făcut un plan.

Ministrul Transporturilor pare sigur pe decizia luată, spunându-ne că măsura închiderii Văii Oltului este singura măsură care se putea adopta, dacă vrem autostrăzi. Sigur că vrem ca de la Piteşti la Sibiu să o putem tăia pe un drum rapid, aşa că nu avem încotro decât să suportăm şi să călătorim mai puţin vara asta, dacă e posibil, sau să ne înarmăm cu răbdare şi să ştim că niciun drum nu mai e scurt, prin România noastră bogată şi aflată mereu sub semnul întrebării.

Încredere am cam uitat să avem în oameni, în conducătorii de pe diverse arii de interes, în ideile care încearcă să facă ordine în haos, aşa că ar merita să încercăm acum. Mai ales că altă soluţie nu găsim!

Despre Podul Prieteniei dintre ţara noastră şi Bulgaria, n-are rost un prea amplu comentariu. Se pare că decizia de a închide total (sau doar pe o bandă?, pentru că s-a tot revenit cu declaraţii…) podul a aparţinut… prietenilor de dincolo de graniţă, împreună cu care administrăm podul mult comentat.

Bulgarii nu au acceptat să decaleze data lucrărilor, astfel încât românii care voiau să le tranziteze ţara ca să ajungă, de exemplu, în Grecia, vara asta, sunt obligaţi să meargă pe coasta bulgărească a Mării Negre şi eventual să aleagă să rămână pe acolo, la hotelurile care nu oferă nicidecum condiţii proaste şi la care, cel puţin în acest iulie, se poate ajunge mult mai uşor.

Resemnaţi, ca totdeauna, privim când înainte, dincolo de orice pod, când înapoi, dincolo de orice inimi. Şi vedem lumea, în jurul nostru, transformându-se şi părând că nu mai seamănă cu nimic din ce ştiam noi cândva. Doar să fim sănătoşi, să putem face faţă acestor schimbări bruşte de direcţie şi de plan, care ne trezesc devreme din somn, în fiecare dimineaţă.

Citește și:

Atenție la veștile bune!

Evadarea din paradis

Cine are grijă de România? Cine are grijă de români?